Sunt un parazit

Cred că mă vând mai bine decât sunt în realitate. Aud lucruri despre mine care mă surprind. Se spune că aș fi un tip fain, că aș fi un prieten extraordinar, că aș fi un iubit dezastru (asta o spune DT și o întăresc și eu), că aș ști să ascult și să îi fac pe oameni să se simtă bine, plus multe alte porcării. Am prieteni care îmi spun că sunt un vânzător înnăscut, iar mie nu îmi plac vânzările. Le fac din necesitate. (btw, îmi place marketingul și managementul de produs.)

Dintre toate astea recunosc însă că am o abilitate de a îi face pe oameni să îmi vorbească și să mi se destăinuie. Mă găsesc prins în conversații ciudate, iar la final aud un invariabil: „Uauuu! Oare de ce ți-am spus ție astea? Sunt lucruri pe care nu le-am spus nimănui. Nu știu din ce motive ție pot să ți le spun”. După discuție oamenii pleacă cu mulțumirea că i-am ajutat. În realitate lucrurile stau cu totul altfel. Îi ascult, e adevărat. Pun întrebări deschise ca să înțeleg mai bine. Nu îi judec și nu impun concluzii. Cel mult îmi dau cu părerea. Asta spre disperarea lui DT care mi-a atras atenția în repetate rânduri că sunt persuasiv și că îi influențez pe ceilalți cu opiniile mele.

Fotografie gasita pe  http://pouretrebelle.com

Sunt un parazit. Ascult pentru că parazitez. Am avut parte de doza mea de greșeli în viață și sunt dornic să nu o repet. Mai mult îi ascult pe toți acești oameni nu dintr-o dorință lăuntrică de a face bine, ci pt că sunt un profitor care își dorește să învețe nu numai din greșelile lui, ci și din ale altora. În adolescență aveam citate scrise cu markerul pe mobila din cameră. Cu timp am ajuns să le știu pe de rost. Unul din ele era:  „Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva pe lângă fiecare” (Sigmund Freud). Toate poveștile de viață pe care le-am ascultat mi-au adus un set de cunoașteri pe care nu aveam cum să le înțeleg decât prin experiența proprie. Empatizand cu interlocutorul reușesc să trăiesc o parte din durerile lui și să învăț pe lângă dânsul. Sunt un parazit în căutare de suflete cu probleme. Problemele tale devin experiență de viață pentru mine. Nu știu cum ieși tu din toată experiența asta, dar îți pot spune că eu ies mai bogat, mai drept și cred că într-o oarecare măsură mai înțelept. Simt că fur ceva din tine și astăzi sentimentul asta mă roade. Mă simt ca în jocurile de pe PC când ai de acumulat experiență. Lupți, luând la rând adversarii, iar când bara de nivel se umple câștigi o abilitate și treci la nivelul următor. Doar că eu o câștig prin furt. E drept că te fac să mi-o dai de bună voie, dar totuși astăzi îi simt gustul amar. Ieri eram vesel. Astăzi nu sunt.

Așa că nu îmi mai mulțumi pentru că te-am ascultat, nu îmi spune că discuția ți-a fost folositoare, că te simți altfel, nu îmi spune că dintre toții prietenii tăi preferi să discuți cu  mine, nu îmi spune că îți sunt cel mai bun prieten, nu îmi spune că ai vrea să mai discutăm și cu altă ocazie, nu îmi spune că ai nevoie de mine în viitor. Nu îmi spune că mă iubești, nu îmi spune că ți-e dor de mine. Sunt un parazit și a venit momentul să îți dai seama de asta. Depinde de tine dacă vrei să te deparazitezi sau nu.

Acum că ai aflat, m-am liniștit. Pune de un ceai. Ai ceva să-mi spui?