Lămâi

Vom avea nevoie de lămâi săptămâna care vine. Nu pentru mine, ci pentru o parte dintre cei care aruncă un ochi pe acest blog. Ieri, Saruman m-a certat în firmă pentru că am folosit termenul „fecale” în loc de „căcat”. De mult îl tot ameninț că dacă nu se liniștește mai public o poezie, fapt ce ar duce la creșterea consumului de lămâie în departamentul de dezvoltare și la suspendarea mea temporară de la ieșirile la bere cu băieții pe motiv de lipsă de bărbăție și/sau de exces de atitudine gay. 🙂 În ciuda posibilelor consecințe voi publica în perioada următoare câteva poezii.

Deși prima poezie care ce va fi publicată este scrisă pentru DT, îmi permit totuși, cu permisiune ei, să îi dedic varianta de pe blog lui Saruman – un tip care acum câțiva ani începea un sărut la capătul tranvaiului 21 în Colentina și nu îl termina până la celălalt capăt, Sfântul Gheorge, dar care astăzi ridiculizează tinerii care se sărută pe bănci. 😀 Astăzi, din fericire, nu știu cum sărută.

Articolul cu poezia e deja programat așa că lucrurile nu mai pot fi oprite. Nu vă sfiiți să aruncați cu roșii.