BAC-ul în alte vremuri

În ultima vreme nu prea mă mai uit la televizor. Chiar şi aşa nu mi-au putut scăpa breaking news-urile de genul: „La liceul X din localitatea Y nici un elev nu a luat BAC-ul„. Mă uit, mai recitesc, mai beau un pahar cu apă, breaking news-ul e la fel. Îmi zic: „Băi să mor eu cât de greu s-a dat anul asta la BAC!„. Îmi aduc aminte că parcă auzisem ceva de instalarea camerelor de luat vederi în sălile de examen. Mă transpun repede în ipostază. Da, nu mi-ar fi plăcut să le am coechipere pe timpul examenului. Aş fi avut un alt rezultat? Poate. Cu siguranţă că aş fi luat însă BAC-ul.

De dragul tuturor leneşilor care au picat bacul mă trimit înapoi în timp şi vă povestesc cum şi cât am învăţat eu pentru BAC. Sunt curios dacă cineva care ar fi depus acelaşi efort în ziua de astăzi avea o şansă să îl ia. Pentru început să menţionam că am făcut Liceul de Informatică din Piatră-Neamţ, cel mai bun liceu din oraş. Mai avem unul care se cheamă Petru Rareş (un fel de şcoală profesională cu pretenţii de mate-fizică. Asta e o polemică mai veche între prieteni şi nu aveam cum să o trec cu vederea. :p)

(Fotografie realizată de Aripi de Plumb)

Primele probe: romană oral şi scris. Hmm. Din câte îmi amintesc la romană îmi era destul de teamă, nefiind una din specialităţile casei. Pot să spun însă că în ziua bacului ştiam pe de rost cam 200 de strofe de poezie plus câteva zeci de citate din proză. Din programă de BAC ştiam cam 90% din materie. Orice subiect din cele 90% nu reprezenta o problemă. E clar că pe unele le ştiam foarte bine, pe altele mai puţin bine. Mi-a fost lene să învăţ poeţii contemporani pentru că îi consideram prea mici să aibă şanse să îmi pice mie la BAC. Cu toate asta un profesor m-a închis la oral întrebându-mă la Sărmanul Dionis (cred): În câte zile a creat Dumnezeu lumea? Am spus (fericit): 7.El însă a continuat: De ce 7? Pfff. Îmi venea să îi zic: Nu ştiu frate! Poate nu o fi terminat în 6? Şi a mai lăsat şi pe a doua zi? Răspunsul corect era: 7 e un număr pitagoric şi bla bla bla….

Am avut onoarea şi privilegilul să dau BAC-ul la sport. Jur că în ziua în care am terminat clasa a 12 nu scoteam nota 5 la nici o probă. M-am speriat puţin. Ca şi cum asta nu era îndeajuns tatăl iubitei mele de atunci era profesor de sport. De fiecare dată când mă vedea mă întreba cât scot la viteză, rezistenţă, etc. şi îmi amintea cât de slab sunt şi cum nu am nici o şansă să iau BAC-ul. Văzusem Rocky. A reuşit Rocky să îi bată pe ruşi, trebuia să iau şi eu BAC-ul. Am început o procedură sistematică şi foarte dură. În fiecare noapte cam pe la 23, după ce pe timpul zilei învăţam la mate sau romană, plecăm de acasă însoţit de o sticlă de vin de 2l (vin de casă moldovenesc). Mergeam în centrul oraşului unde mă întâlneam cu 3-4 colegi care făceau parte din grupul de pregătire. Ascundeam sticala în tufişurile aflate în curtea unei biserici şi plecam în alergarea de rezistentă.  Alergăm până în vârful muntelui şi înapoi, fără oprire. Pe lângă faptul că era o distanţă mai mare decât proba de rezistentă de la BAC drumul mai era şi în pantă. În puii mei, Rocky căra buşteni, puteam şi noi să alergăm câţiva kilometri. La întoarcere scoteam sticlă din tufiş şi mergeam în parcul central. Scoteam metrul de croitorie din buzunar şi măsuram pe asfalt: 1m 2m 2,5m 3m 3,2m etc. Procedura era simplă: cei care stăteau pe bancă aveau posibilitatea de: 1) a bea vin direct din sticlă 2) a estima săritură celui aflat pe pista improvizată şi de a face mişto dacă era cazul. Pentru a ajunge pe bancă trebuia obligatoriu să sari.

Am mai dat matematică (la care eram tătic) şi engleză (la care eram varzica). Una peste alta am luat BAC-ul. Mai mult am reuşit să îl iau al treilea din liceu, fiind primul dintre băieți. Uauuu!!! Deşi asta pare o veste bună, avea să mă coste mai târziu şi avea să mă înveţe o lecţie importantă pe care o ştiu şi azi. Poate cu altă ocazie am să vă povestesc şi despre asta.

E drept că pe vremea aia nu era Jenna Jameson şi Nina Mercedes. Nu aveam internet şi deci nici YouPorn.com, PorTube.com, RedTube.com şi orice altă combinaţie de astfel de siteuri. Nu aveam Facebook și nici Netlog. Poate dacă aveam camere luam note mai mici, dar în nici un caz nu picam BAC-ul. Aşa că eu unul nu accept scuzele elevilor care a picat BAC-ul şi îi consider nişte loseri. Vorba unui profesor de al meu: „Nu toţi trebuie să aibă carte! Unii trebuie să îţi umfle cauciucurile la vulcanizare!”