Teatrul National de Opereta: Rebecca

Ieri am avut primul orgasm intelectual. Nu aș fi crezut că este posibil, dar acum că mi s-a întâmplat cred cu tărie. Am avut parte de cel mai frumos spectacol la care am asistat în viața asta: Rebeca, pe scena Teatrului Național de Operetă, după romanul cu același nume scris de Daphne du Maurier.

Timp de trei ore am rămas fascinat de această producție muzicală. Nici nu știu despre ce să vorbesc mai întâi. Rebeca se constituie într-o poveste de dragoste, clasică dintre un conte și o fată simplă, din popor. Decorurile sunt fascinante și contribuie foarte mult la introducerea în atmosferă. Povestea este frumoasă și captivantă. Baletul iți transmite atâtea detalii încât ochii ar vrea să devină, brusc, șașii și să poată urmări fiecare în parte alt interpret și în felul acesta să rețină mai multe detalii.

Eu am timpane de iască, dar chiar și așa muzica a intrat în mine ca o microundă. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Sunetul este vedeta acestui spectacol și este ridicat la cel mai înalt grad. Ca un exemplu, ceștile de cafea nu au conținut, iar interpreții amestecă în cercuri concentrice mici fără să atingă marginile vasului. Orice zgomot ar fi pătat metafora sunetului.  M-a fascinat această grijă pentru detalii. Nu aș fi spus că este posibilă în România.

Una peste alta Rebecca este o mega-producție. Pe scenă, la final am estimat peste 100 de persoane implicate în spectacol. Astăzi am cautat detalii și am aflat că în realitate în jur de 300 de persoane au muncit pentru a realiza această producție. Nu am făcut nici o precizare despre actori/cântăreți. În mod intenționat am omis acest lucru pentru că orice precizare a unora dintre ei i-ar fi umbrit pe ceilalți. Echipa este tânără, frumoasă și bine integrată în spectacol. Concluzia mea pentru Rebecca: It’s a must!

Am și un mic gust amar rămas tot ca urmare a acestei experiențe. Noi românii încă mai avem de lucru la ce înseamnă codul bunelor maniere. Pot să înțeleg că lumea preferă să se îmbrace casual. E oarecum normal, deși eu am optat pentru ceva mai clasic. Dacă mi-am pus bretele, clar sărisem din casual. Am văzut totuși o doamnă care avea șlapi de plaja cu o bareta între degetul  mare și următorul, bermude (care pe deasupra mai păreau a fi și bărbătești) și tricou (din categoria celor care se sau la promoțiile de bere). Înțeleg că era cald afară, dar parcă e prea mult.

Până acum am făcut doar recomandări. Acum iți spun direct: dacă pe parcursul vieții nu apuci să vezi un spectacol ca acesta, atunci chiar dacă ai casă, chiar dacă ai copii, chiar dacă ai sădit un pom tot ai trăit degeaba. Mai mult, dacă cineva îmi urmează recomandarea și nu ii place spectacolul, mă angajez să ii returnez banii pe bilet și să îl scot și la masă în oraș. Spectacolul mai rulează în zilele de 18, 19, 25 și 26 Iunie 2011.

Eu unul sunt convins și deja îmi caut următorul spectacol.