Nu am citit eu prea mult in viata asta, dar stiu cu siguranta ca nu mi-a placut niciodata sa citesc carti sau autori trendy. In mintea mea Coelho era si cred ca mai este un autor trendy. Imi amintesc ca in urma cu ceva timp toate pitzi citeau Alchimistul.  Cam aceiasi parere, legata de autorii tredy o are si DT. Ea insa a avut o curiozitate cu aceasta carte. Pe masura ce o citea mi-a sus: „Marius, citesc o carte si constat o idee care imi iese in evidenta. As vrea sa o citesti si tu sa vad daca sesizezi acelasi lucru.„. Astfel Veronika se hotaraste sa moara a intrat in schimbul de carti pe care il fac cu DT.

O carte scrisa pentru a fi foarte usor citita, accesibila oricui si trendy sau ne-trendy este foarte misto. Genul de carte subtirica care te imbie sa o citesti. Recumosc ca mi-a placut si recunosc ca aveam momente cand asteptam cu nerabdare sa am un moment liber sa pot continua lectura. Ma rodea curiozitatea. Imi amintesc ca am innebunit-o si pe DT cu Veronika pentru ca la un moment dat mi-a spus: „Incep sa fiu geloasa pe Veronika. Iti ocupa tot timpul.„. Glumea, fireste.

Niciodata, idiferent de momentele prin care am trecut, nu mi-am pus problema sinuciderii. Dar, ca un tip caruia ii place sa analizeze diverse spete, m-am intrebat de ce o fac altii, ce ii poate motiva sa mearga pana la capat si care ar fi situatiile in care as fi de acord cu ei. Sensul religios al gestului il cunosc si nu ma sperie. Pe mine ma deranjeaza ideea renuntarii la lupta. Stiu, am mai scris despre asta si nu vreau sa reiau subiectul.

Veronika, o femeie care in limbajul urban ar fi catalogata ca buna, nemultumita fiind de viata si desi are mijloace de a o imbunatati, se hotaraste sa se sinucida. Din pacate, pentru ea, esueaza si ajunge intr-un spital de nebuni unde afla ca mai are de trait doar cinci zile. Din cauza medicamentelor luate in tentativa de sinucidere, inima ii fusese avariata iremediabil si cinci zile este orizontul de timp pe care il are la indemana. Acum e de inteles de ce am fost curios sa citesc. Cate i se pot intampla in cinci zile unui om? Exact! Foarte multe. Ajunge sa cunoasca noi oameni, sa simta viata, sa simta pasiunea, sa faca sex, sa iubeasca si in final sa isi doreasca sa traiasca. Un pic prea tarziu poate. Stai linistit ca nu am sa iti spun finalul. L-am anticipat cam de pe la jumatatea cartii, dar DT m-a tachinat continuu spunandu-mi: „Vei fi surprins!„. Am fost, pt ca aveam sa am dreptate, si asta mi se intampla rar.

Mi-a mai placut ceva la Veronika se hotaraste sa moara. Mi-au placut nebunii si discutia despre ce inseamna sa fii altfel, sa fii diferit de ceilati. Mi-a placut indrazneala lui Coelho, un autor comercial – fara doar si poate, de a introduce si idei cu usoare tente filosofice. Practic asta este remarca mea la sfarsitul lecturii. Nu stiu ce se astepta DT sa observ, dar eu am costatat ca nebunii erau in fapt sanatosi (dpdv mintal) si ca utilizau spitalul ca un mijloc de protectie impotriva mediocritatii, a comunului, a rationalului simplu, a turmei. Momentul in care am citit cartea a contat si el. Desi orizontul meu de timp e mai mare (cred si sper) ma lupt sa traiesc ficare moment si dau importanta lucrurilor si persoanelor care imi plac. Fug de cotidian si asta am remarcat si la Veronika. Cum a reusit ea poti vedea daca citesti cartea. Cum voi reusi eu poti vedea daca mai citesti din cand in cand ce scriu.

Din partea unui tip, care pare si el ciudat in anumite momente, va recomand Veronika se hotaraste sa moara ca pe o lectura usoara si la finalul careia vei avea un zambet straniu  si o idee in plus.