Trebuie sa recunosc inca de la inceput ca daca as fi ales eu ce sa citesc nu as fi ales Viata ca o corida de Octavian Paler. Traiam cu impresia ca este un autor prea filosof pentru mine. Dar cum DT imi recomandase aceasta lectura interesul mi-a crescut brusc. Cred ca daca imi dadea si Biblia, o citeam din scoarta in scoarta (sper sa nu ii fi dat idei). Oricum m-a dojenit ca am citit prefata scrisa de un critic, pe care nu il cunosc, dar care foloseste mult prea multe neologisme si face fraza mult prea alambicata.

Cu Octavian Paler am luat contact prima data, spre rusinea mea, la Sinteza Zilei. Imi amintesc ca era super pesimist. Asta nu mi-a placut. Nu rezona cu varsta mea si cu felul meu de a fi (mereu vesel si optimist). Il preferam pe Stan. El insa stia de ce era pesimist. Din pacate avea sa aiba dreptate. Daca vrei sa te convingi poti sa te uiti la colajul asta: http://www.youtube.com/watch?v=YYQ6r-19Z4M 

Revin la carte. Nu credeam ca voi avea momente in care sa astept sa ajung acasa si sa am un moment liber sa continui sa citesc. Nu e o carte simpla, dar are suficiente idei pe intelesul tuturor. Stiu ca nici eu nu le-am prins pe toate. Ma multumesc insa cu faptul ca putinele idei care mi-au ramas, ma vor insoti mult timp. Am sa scriu aici doar despre doua dintre ele.

Tot timpul am fost impotriva coridelor. Daca ma intrebai acum 2 luni ti-as fi spus ca eu tin cu taurul si ca imi doresc ca toreadorul sa si-o ia rau de tot in freza. Paler se palseaza la mijloc in analiza tauromahiei. Incearca sa isi pastreze obiectivitatea si foloseste diverse intamplari si personaje pentru a aduce argumente de ambele parti. Acuza iubitorilor de animale, printre care ma numar si eu, este legata de moartea violenta a unui animal in vazul si extazul a catorva mii de spectatori. Obosirea animalului, sangele care incepe sa ii curga siroaie pe spate, uciderea taurului, taiatul urechilor sunt practici ce par a fi desprinse din alt secol. Nu insist cu argumentele impotriva coridei pt ca sunt sigur ca majoritatea dintre noi ne plasam in aceasta zona.

Iubitorii codirei replica in felul urmator. Iti place carnea de vita? Mie (autorul) da. In abatoare mor zilnic milioane de tauri ca tu sa poti manca o friptura. Muschi de vita agertinian iti spune ceva? (E una din mancarurile preferate ale unui bun prieten care intamplator poate fi prescurtat cu DT. =)) Atentie: nu e vorba de „The DT”, ci de un tip, un prieten cu initiale DT ). Mai nou, taurii, sunt electrocutati, dar pana nu demult erau loviti cu barosul intre coarne (mai clar le crapau capul). Moartea a catorva milioane de tauri nu pare sa ne deranjeze, dar moartea taurului din arena da. Pe principul enuntat de Winston Churchill: „Moartea unui om este o tragedie, moartea unui milion de oameni – doar o statistica.” (citatul e din memorie, deci s-ar putea sa nu fie forma exacta). Taurul care intra in arena ar fi murit oricum. Pentru asta fusese crescut. Asta ii este soarta. Spre deosebire de ceilalti frati ai lui (din abatoare) el are sansa sa moara cu glorie. Are sansa la o ultima lupta. Are sansa sa se ramarce. Nu stiu daca stiti, dar si in cazul in care taurul il omoara pe toreador este scos din arena si tot este ucis.

Aceste doua argumete mi se par suficiente pentu a echilibra lupta si pentru a ma face sa ma gandesc asupra coridei. Mai adaug eu unul: regulamentul este f. strict. De exemplu: toreadorul are dreptul sa faca un singur pas in spate in momentul in care taurul se indrepta spre el. De abilitatea lui debinde cat de mare este pasul sau cat de mic. Cu cat ramane in vecinatatea taurului cu atat lumea il va aprecia mai mult. In momentul loviturii finale toreadorul are dreptul la o singura incercare, daca doreste sa culeaga ovatiile multimii. Este vorba de infingerea sabiei in coama taurului care duce la o moarte instantanee. Daca nu reuseste din prima lovitura, animalul deja incepe se sufere, iar multimea se intoarce impotriva toreadorului. Ma opresc in disertatia despre tauromahie pt ca deja am scris vreo 3 paragrafe si subiectul asta ocupa cam 10% din carte.

Am inteles, sper eu corect, ca pe tot parcursul vietii in Octavian Paler s-a dat o lupta intre doua laturi cu viziuni diametral opuse: latura rationala, care dorea izolare, care nu era sociabila, care avea opinii stricte si in general se delimita de tot ce era normal si latura emotionala care desi a fost mult timp atrofiata de dezvoltarea ratiunii, reuseste in final sa invinga. Cand spun in final nu ma refer la finalul cartii, desi chiar asa se intampla, ci la perioada de maturitate a lui Paler.

Mi-am facut un obicei din a posta si un citat din carte, ceva ce mi-a placut mie in mod special. De data asta nu am avut unul pregatit. Chiar astazi am vrut sa returnez cartea, dar circumstantele au facut sa nu ma pot vedea cu DT. Avand cartea inca la indemana am deschis-o arbitrar, iar sansa o fost sa dau peste un pasaj extraordinar. (partea emotionala reproseaza ratiunii o oarecare rigiditate, frigiditate). „Daca au avut norocul sa intalneasca o femeie de calitate, sunt salvati pentru toata viata. Daca nu, sunt in pericol sa anihileze in ei tot ce era bun si promitator. Dar tu o repetai, cu o incapatanare jenanta, ca dragostea e o piatra de moara pentu cel care viseaza o opera. Trebuie sa alegi, ziceai, ori creezi, ori procreezi. Declaratiile de acest soi (uneori mergeai pana la ofensa, declarand ca orice imbecil poate iubi si ca nu erai dispus sa fii  atat de banal) mi s-au parut, atunci ca si mai tarziu, de prost gust. Cu atat mai mult ma deranjau la tine, fiindca nu puteam crede ca un om inteligent si cultivat poate gandi asa in mod serios. Am inceput sa fiu mai atent, sa te studiez. Vroiam sa inteleg ce se ascundea sub graba ta de a ramane singur, de a nu  vedea ca, iubind, observi mai bine ce te leaga de lume. N-am reusit.” Va reusi pana la urma dar pentru asta trebuie sa citesti cartea.

Am fost intrebat ce caut/doresc in viata. Aparent nu sunt singurul in cautarea „mixului perfect”. Perfect pentru mine si nu pentru ceilalti. Il voi gasi? Habar nu am, dar sunt dispus sa incerc sa-l caut. Daca il gasesc il postez sa dau la toata lumea. :))

In perioada urmatoare avem teatru. DT a ales doua piese care par a fi foarte misto. Revin cu detalii despre ele dupa ce le vad.

Aceasta carte poate fi cumparata de aici.