Teatru Mic: Ma mut la mama!

Am stabilit impreuna cu DT ca vom incerca sa avem un eveniment (de preferinta cultural) pe saptamana. In fiecare saptamana unul din noi este responsabil cu alegerea evenimentului, iar eu cu procuratul biletelor. Si asta nu pt ca DT nu ar putea face acest lucru, dar eu socializez mai bine cu doamnele de la caserie. 🙂 Saptamana asta a fost randul meu si am ales tot teatru si tot cu bilete de pe urma rezervarilor anulate. Am zimbit frumos si dna de la caserie mi-a spus, zambind in colt de gura: „Incercati Mari dimineata cand deschid casa. Ca atunci se anuleaza rezervarile neridicate!” Dreptate a avut dna. Marti dimineata, in ziua spectacolului alergam fericit cu biletele in mana.

De data asta Teatrul Mic: Ma mut la mama! de Andreas Petrescu, in regia lui Gelu Colceag. In distributie, pe langa autor, Andreas Petrescu mai joaca Adriana Trandafir si Gabriel Fatu.

Recunosc ca piesa mi-a fost recomandata de sor-mea. Tocmai de asta, ma vad obligat sa o recomand si eu mai departe. Nu am vazut de mult un film la cinema sau la tv la care sa rand atat cat am ras la piesa asta. Povestea pe scurt e cam asa (o gasiti pe net mai in detaliu daca vreti): doi frati care se inteleg ca soarecele si pisica, unul parasit de iubita pentru alta femeie (ai citit bine), altul parasit de nevasta (probabil pt alt barbat) ajung sa se mute acasa la mama. Singura problema a mamei, vaduve de altfel este ca e combinata cu un student. Toti cei trei actori sunt incredibili. Iar textul este de o prospetime care iarasi m-a luat prin surprindere. Nu ma asteptam sa merg la teatru si sa aud de Facebook, de Boc (piticul de prim ministru), de criza, etc.

Partea misto a fost ca fiind ultima reprezentatie pe anul acesta au fost invitate tot felul de „somitati”. Printe ei un candidat la presidentie DD (cu 8% in sondaje). Cand am intrat in teatru am dat fix peste DD. Normal ca nu m-a remarcat. El se uita la DT. 🙂 Ce surpriza…! Am trecut grabiti, pe langa el si am mers sa ne lasam hainele. La final, avem un fel de obicei de a ne lua hainele printre ultimii asa ca stateam cuminti si asteptam pe toti ceilalti care formasera un fel de coada. Fiind spatiul mic, inevitabil am dat din nou de DD care de data asta nu mai privea, ci o admira la propriu pe DT. Nu mi-am dat seama daca tocmai ii venise in minte formatul unei noi emisiuni, formatul unei noi Magda sau avea ganduri nastrusnice. DT e oricum in lumea ei si nu se prinde niciodata. Are un stil foarte original de a nu vedea evidentul. De cand i-am povestit ma cearta in continuu ca i-am stricat sansa de a fi stewardesa pe unul din elicopterele lui DD. Ce ii fac daca sunt egoist? ;)) Si daca i-as fi spus atunci, pe loc, oare m-ar fi lasat pt DD? Hmm…. Normal ca da. :)) Clar trebuie sa imi iau elicopter. Asta va fi rezolutia mea de anul nou: sa imi iau elicopter si sa ajung in Maldive, cu avionul si poate inainte totusi de a imi lua elicopter (nu ca nu as avea incredere ca imi voi lua elicopter).

Astept sa vad ce propune DT pentru urmatorul eveniment. Btw, intelegerea cu DT presupune sa facem schimb si de carti. Ea tocmai a primit recomandarea mea Pescarusul Jonathan Livingstone. In curand imi primesc si eu recomandarea. Sunt curios ce e… 😕 O fi Elle? Cosmopolitan? =))

PS: M-am intalnit cu George la teatru si poate confirma ca DD a fost la spectacol.