Pescarusul Jonathan Livingstone pot fi si eu?

„Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decat elementele de baza ale zborului – cum sa ajunga de pe mal pana la hrana si inapoi. Pentru cei mai multi pescarusi, nu zoborul conteaza, ci hrana. Dar pentru acest pescarus, zborul era totul, nu hrana. Mai mult decat orice pe lume, Pescarusului Jonathan Livingstone ii placea sa zboare.”, Pescarusul Jonathan Livingstone – de Richard Bach.

De curand mi-a venit fomea de a citi beletristica. M-am saturat de carti de analiza tehnica, de reviste economice, de marketing, de toate. Am vrut sa citesc ceva care sa ma captiveze si care sa sa ma faca sa ma simt bine. Si pentru ca nu tot timpul ma duce mintea vroiam ceva care sa nu trebuiasca neaparat sa inteleg. Doar sa citesc. Asa am ajuns la Pescarusul Jonathan Livingstone, de Richard Bach (btw autorul este un pilot de avioane si se trage din linia compozitorului J.S. Bach).

Citatul de mai sus este pasajul meu favorit din aceasta carte. L-am gasit pe net, l-am citit si este responsabil pt faptul ca luni dimineata am comandat cartea online cu livrare prin curier si pt faptul ca luni seara, cartea era deja citita. Cartea e f. mica si se citeste in doua ore (chiar si de catre cei care citesc pe silabe, asa ca mine).

Este una din cele mai frumoase parobole pe care am citit-o. Daca ma intrebi cate parabole stiu, iti rapund ca inca una si chiar nu conteaza. Cu siguranta asta e cea mai frumoasa. Eram singur cand am citit cartea. Si totusi m-am simtit inconjurat de multa lume. A fost o bucurie imensa sa vad ca nu sunt singurul care urmareste un vis. In cazul meu, al dracu vis nu se materializeaza, dar nici eu nu ma las. Ma tin te el ca raia de capra si stiu ca intr-o zi tot am sa reusesc. Am avut tot felul de discutii cu prietenii mei si chiar cu oameni oarecare despre ce fac si de ce fac acest lucru. E greu de explicat si poate mai greu pentru ei sa inteleaga, ca am cunostinte sa pot castiga 3-4 ori salariul actual (pe care mi-l platesc tot eu) daca ma angajez in Romania la o firma serioasa (de software sa spunem) si de vreo 7-12 ori daca aleg sa plec din Romania si sa lucrez afara. Cam cum e sa te duci acasa si sa ii spui persoanei iubite sau copiilor (dupa caz) ca nu ne putem permite un weekend undeva sau un concediu exotic sau o masina mai buna, cand stii toate astea? Si de ce ar accepta cineva asa ceva?

E o lupta teribila care se da in tine intre: hrana si zbor. Apropo pescarusul Jonathan are si el intentia sa renunte de 2 ori. Si asta pentru ca e cartea scurta. Cred ca, in realitate, a vrut sa renunte de mai multe ori. La fel ca si el, m-am gandit si eu la asta de multe ori. Dar de fiecare data mi-a venit o noua idee care mi s-a parut ca e mai buna decat tot ce am gandit anterior si am luat-o de la capat. Acum imi e clar. Nu pot renunta. Nu acum, cand sunt aproape (imi spun eu, mie ca sa prin curaj). Mai bine recunosc, cu voce tare. Ma ajuta sa constientizez si sa inteleg. Vreau sa reusesc si voi reusi! Nu exista limite! Nu exista constrangeri! Exista doar siguranta ca daca iti urmaresti visul, daca perseverezi, impotriva tuturor lucrurilor, vei reusi.

Daca stau bine sa ma gandesc in firma mai am 3 pescarusi (mai grasi evident). Pot spune deci ca formam un stol. Ramane doar sa ne perfectionam stilul de zbor. Salut baieti, ne vedem maine la munca, cand lasam filosofia si facem vanzari/dezvoltare, dupa caz. 😉

BTW: cartea sa gaseste online, integral pe urmatorul link: http://www.scribd.com/doc/15948325/Richard-Bach-Pescarusul-Jonathan-Livingstone