Ce leu am fost, ce caine am ajuns!

Stiu ca in urma acestui post voi lasa impresia unui distrus care se cauta pe net sa vada pe unde apare. Eu stiu exact ce profile am si ce informatii public. Am avut insa curiozitatea de a ma uita pe statisticile blogului. Stati linistiti ca nu sunt mai mult de 2 afisari pe zi asa ca e totul ok. Insa cineva a intrat pe blog in urma unui search pe Google dupa Marius Mihalca. Asa am dat de un articol din Ziarul Financiar din 2004 in care aparent am dat un interviu.

Imi aduc aminte ca interviul a fost urmare a unui premiu primit de mine (in numele firmei) pentru tineri cu succes in afaceri. Cred ca a fost in functie de cifra de afaceri realizata in anul anterior. Nu asta e important. Iata textul interviului dat de tanarul antreprenor:

Marius Mihalca, de 24 de ani, care a infiintat firma Pyramid Software, de productie de soft personalizat, spune ca la inceput a avut de luptat cu lipsa de incredere din partea clientilor, lipsa de imagine, lipsa de bani pentru a le compensa pe primele doua, la care s-a adaugat si lipsa de experienta. „Daca cineva vrea sa inceapa o afacere, sa se gandesca de doua ori, sa isi inchipuie cat va fi de greu. In realitate, este de doua ori mai greu decat isi inchipuie. In momentul de fata, noi suntem , totul merge bine. Tocmai lansam un nou produs, iar numarul angajatilor este in continua crestere„, spune Mihalca.

Ce imi place e ca inca de pe la 24 de ani ma prinsesem ca e greu si ca va fi greu. Valul ala a durat pana prin 2006 daca imi amintesc bine. Pe urma a inceput furtuna. Tot o combinatie de valuri dar care te lovesc din toate directiile de nu mai stii ce e cu tine. Dupa 7 ani produsul lansat atunci inca exista pe piata, ba mai mult este singurul produs al firmei. Actualmente se vinde pe toate continentele mai putin in Antarctica unde al draq pinguini nu vor sa isi puna ferestre termoizolante. 🙂 Partea funny e ca daca mi-ar lua cineva un intreviu astazi as putea spune: „Tocmai am lansat o versiune noua, iar numarul angajatilor va creste probabil anul viitor.” As renunta totusi la faza cu „pe val”. Suntem in aceiasi formula ca parteneri si inca incercam sa razbim. Nu am renuntat sa visam si nici nu cred ca vom renunta. Cred ca trebuie sa ma pregatec pt urmatorul interviu, de data asta de prima pagina… =))

PS: sunt curios cate din businessurile premiate atunci mai sunt in picioare, iar cele care au rezistat la ce nivel au ajuns… Dar probabil ca nu voi sti vreodata.

Link articol (postez linkul din cache-ul de Googel, ca altfel iti trebuie inregistrare pe ZF.ro ca sa il poti accesa):
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:rdTey1Cdt0gJ:www.zf.ro/afaceri-de-la-zero/portretul-intreprinzatorului-roman-la-tinerete-2949159/+marius+mihalca&cd=35&hl=ro&ct=clnk&gl=ro